Convocarea Adunării Generale a AGER
Conform calendarului stabilit de grupul de lucru de la Predeal (23 noiembrie 2022) se convoacă Adunarea Generală pe 29 mai 2023, ora 11.00, Sala Virgil N. Madgearu, ASE, Piața Romană nr. 6, cu următoarea ordine de zi:
- Dezbaterea și adoptarea unor modificări la Statutul AGER;
- Validarea delegării atribuţiilor funcţiei de preşedinte al AGER, până la organizarea Adunării Generale pentru alegeri, către preşedintele Consiliului Director;
- Aprobarea situaţiilor financiare.
În caz de lipsă de cvorum Adunarea Generală va avea loc pe 31 mai, ordinea de zi, ora și locul rămânând aceleași.
Delegaţii pot să participe şi prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare directă la distanţă, link-ul fiind comunicat la cerere, urmând să semneze documentele.
M. Dinu,
Președinte al Consiliului Director
23 NOIEMBRIE – ZIUA ECONOMIȘTILOR
La mulți ani tuturor economiștilor din România și felicitări pentru contribuția directă, cu gândul și fapta, la bunăstarea oamenilor!
Mesajul Consiliului de Coordonare
al Asociației Generale a Economiștilor din România
cu ocazia Zilei Economiștilor și a Profesorului de Economie
secretarul general al AGER
la Adunarea Festivă a Forumului Naţional al Economiştilor din România, organizată de AFER și ASE,
miercuri, 24 noiembrie 2022
Stimați colegi,
În această locaţie academică de excepţie, cinstind numele rectorului şi însufleţitorului organizaţiilor noastre AGER şi AFER, Ion Gh. Roşca, trecut prea repede la cele veşnice, dar şi tonificată de atmosfera oraşului Predeal, adunarea festivă a Forumului Național al Economiștilor din România dedicată Zilei Economiştilor şi Zilei Profesorului de Economie ajunge mai repede la ceea ce face sufletele să vibreze, la iubirea profesiei şi la înnobilarea ei prin gândul şi acţiunea performante.
Vreau să mulţumesc dlui rector Nicole Istudor pentru inspirata alegere a acestui loc de exprimare a mesajelor şi-i urez să aibă şi de aici înainte determinarea de a ne oferi surprize atât de plăcute.
Aduc Forumului Național al Economiștilor din România, organizat de Asociația Facultăților de Economie din România și Academia de Studii Economice din București, gândurile de bine ale membrilor AGER!
În fapt, dragi prieteni, e cazul să spunem că venise timpul să avem parte de o provocare de acest fel pentru a fi mai naturali în ceea ce facem pentru climatul firesc al profesiei noastre, de economişti, cu atât mai mult cu cât suntem chemaţi să lucrăm cu cel mai delicat şi nobil material existent în natură, mintea care trebuie modelată pentru fapte de excepţie, ca şi cu cea mai responsabilă parte a vieţii şi activităţii oamenilor, producerea de bunăstare.
Sigur, noi azi ne auto-omagiem, deşi ar trebui să fim omagiaţi.
Eu continui să fiu optimist că vom ajunge în această ţară să fim preţuiţi cu adevărat şi chiar să ni se slăvească munca.
Nu exagerez să cer, fie şi retoric, ce să facă ţara pentru noi, cum se obișnuiește să se spună la case mari, pentru că imediat şi fără ocolişuri spun şi ce trebuie să facem noi pentru ţară!
Şi o fac inspirat de înaintaşi, de conţinutul primei lecţii de economie politică în limba română susţinută acum 186 de ani, în dulcele târg al Ieşilor, de marele cărturar vizionar Ion Ghica, cel căruia avea să i se recunoască forţa intelectuală prin alegerea, pentru patru mandate, în fruntea Academiei Române, caz unic în lume.
O fac preţuind opera de pioneri ai învăţământului economic superior din România, ca şi opera ştiinţifică, pe care ni le-a lăsat ca moştenire eşalonul de aur al gândirii economice româneşti, cu deosebire Ion N. Angelescu, Virgil Madgearu, Victor Slăvescu, Gheorghe Taşcă, Ion Răducanu.
Ei au pus bazele, la începutul Secolului al XX-lea, instituţiilor care să ofere ţării inteligenţa economică necesară, ASE fiind perla coroanei, ca şi formulele de acţiune prin care să se stimuleze competiţia pentru performanţă în gândire, mai multe reviste de specialitate economică, precum şi asociaţiile economiştilor, inclusiv crearea Secţiei de ştiinţe economice a Academiei Române.
Dar, mai presus de toate, ei au spus adevărul, au înţeles problemele şi au avansat soluţii astfel că România întregită să rămână şi în perioada interbelică pe valul primei modernităţi, pentru care luptaseră în secolul al XIX-lea Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, George Bariţiu, Petre S, Aurelian, Ion şi Dumitru Brătianu ş.a.
Sentimentul cel mai firesc de ziua noastră, a economiştilor şi profesorilor de economie, este de a prelua ca obligaţie continuarea proiectului lor, care nu a fost gândit rigid şi nici să se termine vreodată, aşa cum au făcut în vremurile mai recente Nicolae N. Constantinescu, Iulian Văcărel, Gheorghe Zaman, Gheorghe Dolgu, Paul Bran. Ion Gh. Roşca şi mulţi alţii.
Dincolo de ceea ce astăzi se arată a fi excentrări de poziţionare ale unor părţi, care totuşi conlucrează, merită să spunem că toţi agenţii vremurilor noastre postcomuniste sunt invitaţi să respecte nişte reguli simple, rămase de la înaintaşi, şi anume cele care generează acţiunea pentru binele comun.
Înainte de toate este cazul să se revină la uneltele de bază ale construcţiei societale, fiecare agent să arunce în acţiune arsenalul lui de competenţe pentru ca lucrurile să iasă din bucla periferiei, în care se autoreproduce de decenii subdezvoltarea.
Constatăm acum o oarecare ceaţă în privinţa modului de a fi în lume, sunt desigur multiple turbulenţe de comportament, chiar de agresiune violentă, cum se întâmplă nu departe de noi, se ivesc tendinţe şi opţiuni nu tocmai congruente cu ceea ce ne place să sperăm.
De aceea cred sincer că e nevoie de un exces de luciditate, de raţiune, de calcul aşezat, în maniera înaintaşilor amintiţi mai sus, pentru a ne desena profilarea ca societate şi ca indivizi care să nu devină victimele dezordinii ce se prefigurează în lume, să nu ajungă din nou sub vremuri.
Şi mai ales este nevoie să nu ne mai amăgim, să nu ne mai inducem singuri în eroare, să mai preferăm amânarea gândului cel bun şi a acţiunii mai eficiente lăsând ca lucrurile să meargă doar târâş-grăpiş.
Ştim prea bine că pentru ca acţiunea economică să performeze este nevoie ca ea să se bazeze pe o gândire economică aplicată adevăratelor probleme, iar aceste probleme trebuie identificate, numite, înţelese şi soluţionate corect, fără ocolişuri, aici – desigur – şi - mai ales - acum.
Mai precis, gândirea economică are o urgenţă ultimativă căreia să-i dea satisfacţie: să abandoneze schemele ideale, teoriile atot-ofertante şi să creeze unele care să facă economia românească capabilă să producă mai mult decât mănâncă românii.
Bunăoară sunt preocupări intense, lăudabile, chiar şi premiate, care acoperă timpul de cercetare şi deturnează direcţia energiei creatoare pentru studierea a ceea se potriveşte, din nefericire, doar în altă parte.
Între altele e de menţionat ceea ce reprezintă avalanşa de cercetări şi studii privind dezvoltarea durabilă.
Adeseori întreb, şi o fac şi cu acest prilej: ce sens are cheltuirea timpului pentru a descifra ceea ce se pune în aplicare doar răzpoimîine când azi e absolut necesar să se gândească cum să fie făcut mâine pentru a se ieşi, totuşi, poimâine din subdezvoltare?
Nu forţez prin retorică, căci este vorba în esenţă de o logică a faptelor, de a ţine seama că natura , înainte de toate natura umană, nu poate face salturi, nu pot fi arse etape ale evoluţiei organice decât dacă favorizăn declanşarea cancerului, iar această maladie se caracterizează prin creştere extrem de rapidă a celulelor rele, care, trebuie reprecizat, sufocă natura umană.
Pot să aplic un program de dezvoltare durabilă când nu am depăşit stadiul de mobilizare a energiilor pentru ieşirea durabilă din subdezvoltare?
În studenţia mea circula o glumă ce spunea că un copil căruia, în primele şase luni de viaţă, i-au apărut pe gingii proeminenţe ce prevestesc ieşirea a trei dinţi, este, drăgălaşul, beneficiar al unei creşteri de 300%; dar, totuşi, nu mănâncă!
Dezvoltarea durabilă survine ca posibilitate practică când o ţară a avansat serios pe magistrala dezvoltării, si mai ales a parcurs segmente importante receptate ca instalare confortabilă în procesele primare ale modernităţii, industrializarea, urbanizarea şi emanciparea.
Orice gând - mai ales - şi orice act concret al acţiunii economice trebuie să se aşeze pe un sol real, nu pe un nor, unde să prindă rădăcini, să se înalţe treaptă cu treaptă, cum e înscris în genă, până la a fi în măsură să dea rod.
Desigur că e doar o dorinţă năsăbuită să cred că pot să culeg mâine dimineaţă recolta a ceea ce am cultivat în seara asta!
După cum nu putem susţine raţional atingerea stabilităţii economice, cu atât mai mult să se practice austeritatea, fără să se fi lichidat cauzele crizialităţii cronice, cu efecte extrem de riscante, dar existente la scara 1/1 a realităţii cotidiene, precum disparităţi, dezechibre, inegalităţi etc.
Procedând în acest fel se ajunge la ceva absurd, să se stabilizeze subdezvoltarea!.
Marele deficit de natură strategică pentru economia ţării este ordinea de prioritate a faptelor care să ne readucă cu adevărat - şi la modul cel mai palpabil - pe traiectoriile modernităţii.
Aş zice, deşi mă doare, că gândirea economică naţională are un deficit de adecvare la miezul lucrurilor în sine, la specificul configurării structurii economiei care să satisfacă aşteptările de mai bine ale oamenilor, ca aceştia să nu mai abandoneze ţara, între altele.
Îmi este greu să accept c-ar fi vorba de o înclinație implacabilă să gândim ceea ce avem de făcut doar în termenii nebuloși, oricum fluizi prin care ni se arată viitorul, să fim captivi imaginației, nu cunoașterii raționale.
Desigur, ar putea să fim nativi romantici.
Dar prețul decontat din cauza acestei inclinații este neglijarea luării în calcul a condițiilor de plecare spre viitor, care, din păcate, ne înlănțuie de stânca stării de fapt pe care o acuzăm a fi precară și din care decurge abandonul de țară.
Misiunea noastră de onoare este să proiectăm acele corecții în structura economiei României, să propunem acele studii revelatoare pentru schimbările de viziune strategică pentru a se reveni la potențialul de peste 11 milioane de locuri de muncă, nu doar de 5,7 milioane câte sunt în prezent.
Adică fără întârziere să se resoarbă emigrația economică, neobișnuit de mare, în toată istoria, pentru o țară europeană.
Unii vorbesc de modele de economie dar ocolesc să ia în considerare ce tip de realitate s-a configurat în mecanica transformărilor, când economia s-a reîntors la formula activităţilor marginale, necompetitive, de subzistenţă.
Şi trebuie spus că nu doar în agricultură, ci şi în industrie şi servicii, în plus aici disipându-se deprinderea de a trăi în climatul motivant şi modelator al meseriilor, ca şi acel etos ce alimentează mândria apartenenţei la un mod de a fi, la un status social autosumat ca obligaţie pentru prosperitate.
Dar, cumva de-a dreptul alarmant, s-a precarizat sursa din care să se înfiripe tendinţe pozitive perceptibile şi de durată, fiind şocantă situaţia când speranţa de dezvoltare umană, economică şi socială se învârte în orizontul strâmt al salariului minim şi al volumului redus al valorii adăugate rămase în ţară.
Acest lucru trebuie să facă obiectul cercetărilor noastre, prin care să oferim suportul conceptual al regenerării energiei subtile pentru dezvoltare, fondul de inițiativă și angajament antreprenorial și deopotrivă predispoziția de a munci în țară.
Nu sunt pricinos şi nicidecum captiv vreunui tip pe politică, oricum, dat fiind vârsta, nu pot fi modelat nici după reţeta corectitudinii politice, când identific adevăratele stări de fapt din economia naţională, devenită mai degrabă locaţie pentru capitalul străin.
Nu sunt, prin ceea ce fac şi spun, nici xenofob, pentru că pur şi simplu admir pe cei care, de oriunde ar veni, se descurcă aici dezvoltând afaceri fabuloase.
Sunt însă revoltat pe starea noastră de spirit care confundă cuminţenia cu toleranţa, deschiderea cu cedarea, care uită că a face capitalism în folosul oamenilor trebuie să fii pregătit cu ale tale pentru concurenţă, că investiţia străină nu e binefacere ci afacere pentru profit – iar profitul, se ştie, n-are ezitări morale să recurgă la metodele ce-l maximizează.
Îmi place să precizez că asul din mânecă nu se scoate la cererea partenerului de joc, că avantajul natural nu se dă pentru avantajul competitiv al celuilalt.
Pare că acum face cu adevărat ravagii în realitate şi în mintea noastră formula propagandistică care ne sugestionează să trebuie să nu mai fim noi înşine, ne hipnotizează să credem că evoluăm în zbor spre o altă închipuire mântuitoare, de fapt spre ceva nu diferit de fantasma distopică de care părea că ne-am lecuit.
Iar aceste deviații trebuie corectate prin ştiinţa, cultura şi educația economică, coloanele profesiei noastre nobile.
Dragi colegi,
Ziua Economiştilor şi Ziua Profesorului de Economia ar fi golite de sens dacă nu ne-am referi şi la datorii profesionale, la urgenţe în gândire și acțiune, la atitudini active de care să dăm dovadă cu toții.
Am făcut-o cu sentimentul că doar astfel se ajunge la liman!
Să ne urăm voință pentru proiecte nobile, putere de angajament în stabilizarea tendințelor spre bine, satisfacții că alimentăm cu priceperea noastră și cu fondul de inteligență al profesiei de economist și dascăl procesele spre economia societății cunoașterii.
Fie să avem puterea de a izbândi!
AGER în Doliu!
Consiliul de Coordonare al Asociației Generale a Economiștilor din România (AGER) anunță cu durere încetarea fulgerătoare din viață a colegului și prietenului nostru,
eminentul om de știință și exemplul luminos de empatie și solidaritate, membru corespondent al Academiei Române,
Prof. univ. dr. GHEORGHE ZAMAN
Președintele Asociației Generale a Economiștilor din România.
Ne asociem tuturor membrilor AGER în a aduce un omagiu vibrant celui care, de aproape un deceniu și jumătate, ne-a îndrumat, cu determinare și înțelepciune, în năzuința noastră pentru binele comunității economiștilor.
Vor rămâne pentru totdeauna vie în memoria noastră imaginea personalității rare care a știut să găsească măsura justă a atitudinii profesionale în fața provocărilor vieții și să ne ofere explicațiile cele mai credibile pentru evoluțiile economice complicate din ultimele decenii.
Prețuirea noastră este nețărmurită pentru modul cum a acționat ca lider al asociației noastre în reprezentarea intereselor profesiei de economist, expusă celor mai vizibile provocări în această perioadă de căutare a modelului postcriză de conviețuire a omenirii.
Academicianul Gheorghe Zaman este autorul de studii recunoscute ca repere ale cercetării de mare valoare în sfera științelor economice, a condus la nivel de excelență instituții de cercetare științifică de prestigiu național și internațional, a format numeroase generații de specialiști prin activitatea de mentor academic, s-a remarcat, totdeauna, prin atitudinea sa civică de o consecvență exemplară.
În mod excepțional, trebuie recunoscut că a fost intelectualul care și-a ales ca mod de viața contactul cu oamenii, pentru a avea mereu măsura lucrurilor în laborioasa sa operă științifică și civică.
Va rămâne veșnic în amintirea noastră, cu tot ceea ce l-a definit ca explorator în tainele cunoașterii, ca profesor, manager și, mai presus de toate, ca OM.
Sincere condoleanțe familiei îndurerate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Informații generale AGER
Cu un istoric ce demarează în anul 1913 şi reactivată în 1990, Asociaţia Generală a Economiştilor din România (AGER) este o organizaţie neguvernamentală, independentă şi apolitică.
Prin acţiunile sale, membrii A.G.E.R acţionează pentru crearea unui curent de opinie în vederea creării unei economii de piaţă funcţionale şi competitive în România.
AsociaŢia GeneralĂ a EconomiŞtilor din RomÂnia (AGER)
Bucureşti, Calea Griviţei nr. 21, sector 1, 010702, România
E-mail: ager@edeconomica.com, telefon: 021.317.6767
Nr. ord. 36 / 24.01.1990, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti